TEMA 6. STANDARDE ȘI REGLEMENTĂRI

6. STANDARDE ȘI REGLEMENTĂRI

Prof. Dr. Simina Elena Tănăsescu

Etica cercetării și deontologia academică au devenit un subiect de studiu în sine și, prin urmare, și obiect de reglementare.

Varietatea, complexitatea și dificultatea problemelor ce pot apărea în aceste zone ale interacțiunilor umane, la care se adaugă specificitatea și particularitățile proprii domeniilor de cercetare (științe medicale, ale naturii, sociale sau umane) sunt tot atâția factori care au determinat o anumită rezistență la standardizarea comportamentelor prin reglementare. Într-adevăr, în materie de etică și deontologie academică standardele ori bunele practici și cutumele sunt preferate normelor scrise și/sau juridice.

Pe de altă parte, subiectivitatea inerentă percepției publice cu privire la ceea ce poate fi considerat acceptabil sau nu în materie de etică și deontologie academică face necesară impunerea unor repere pentru conduitele umane, iar acest lucru reclamă imperios stabilirea de reguli prin norme dotate cu sancțiuni ce pot fi aplicate general, nediferențiat în funcție de contextul spațial ori temporal, și impersonal, nediferențiat în funcție de actorii implicați ori materia cercetată.

Cadrul  normativ  referitor la cercetarea stiințifică și  deontologia academică este  astăzi destul de cuprinzător. El include atât reglementări internaționale sau europene, cât și norme naționale ori standarde proprii diferitelor instituții implicate în cercetare și educație.

Pe baza acestui cadru normativ s-au dezvoltat, uneori, bune practici și/sau jurisprudențe  care pot contribui la mai buna înțelegere a standardelor și normelor.  În continuare vom distinge între reguli aplicabile cercetării stiințifice și reguli referitoare la valorificarea rezultatelor cercetării. Prezentarea, inclusiv bibliografia, este selectivă, adaptată obiectivelor proiectului și contextualizată la cercetarea posibil a fi realizată în cadrul Universității din București.

Reglementări  și  standarde  ale  comunităților  profesionale  din  spațiul  academic referitoare la cercetarea științifică

Densitatea reglementărilor internaționale este mai mare în zona științelor medicale, care vizează ființa umană sau experimentele pe animale, și a celor care riscă să afecteze pacea și securitatea internaționale prin potențialul pe care îl prezintă cercetarea sau rezultatele sale de a fi deturnate de la scopurile lor inițiale și folosite în scopuri agresive ori exclusiv militare.

Declarația  de  la  Helsinki  (referitoare  la  cercetarea  medicală  pe  subiecte  umane)  și  Convenția de la Oviedo (referitoare la demnitatea umană și bioetică) sunt exemple de codificări
 internaționale ale unor reguli de conduită din cercetarea medicală ce au fost inițial impuse de comunitățile științifice direct interesate de posibilitatea de a desfășura cercetare fundamentală sau de graniță în zone de avangardă ale medicinei ori biologiei. Tratatul de non-proliferare a armelor nucleare, din 1970, ori Convenția referitoare la armele biologice, din 1972, sunt exemple de norme juridice care privesc și cercetarea științifică din respectivele domenii, tot așa cum sunt și convențiile internaționale referitoare la armele chimice ori biologice.

Pentru  identificarea  a  ceea  ce  ar  putea  însemna  utilizarea/întrebuințarea  greșită  a cercetării ori a rezultatelor acesteia, la nivel european s-au stabilit câteva criterii prin ghiduri ce au codificat bune practici :

-     Cercetarea  oferă  cunoștințe,  materiale  și  tehnologii  care  ar  putea  fi  direcționate  spre infracțiuni sau terorism;

-     Cercetarea ar putea avea ca rezultat arme chimice, biologice, radiologice sau nucleare și mijloacele pentru livrarea lor;

-     Cercetarea implică dezvoltarea unor tehnologii de supraveghere a persoanelor care ar putea  reduce ori suprima drepturile omului și libertățile civile;

-     Cercetarea implică grupuri minoritare sau vulnerabile sau dezvoltă tehnologii de profilare socială, comportamentală sau genetică ce ar putea fi utilizate în mod greșit pentru a stigmatiza, discrimina, hărțui sau intimida oamenii.

Trebuie precizat că, deși la nivelul Uniunii Europene există chiar un ghid referitor la concentrarea exclusiv asupra cercetării științifice de natură civilă (non-militară), evenimentele din ultima perioadă și amenințarea asimetrică a terorismului au determinat Uniunea Europeană să accepte ideea că finanțarea europeană a cercetării ar putea viza și cercetarea militară și, în cadrul următorului exercițiu bugetar, fondurile europene vor fi destinate și unor scopuri menite să sporească apărarea colectivă, inclusiv de natură militară.

La nivel național, Legea 206/2004 modificată prin Legea 398/2006 stabilește standardele referitoare la buna conduită în cercetarea științifică, în vreme ce un ordin de ministru a înființat Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării.

La nivelul Universității din București a fost adoptat un Cod de etică ce acoperă toate tipurile de cercetare științifică realizată în cadrul acestei instituții pluridisciplinare de învățământ și cercetare.

Reglementări referitoare la proprietatea intelectuală şi deontologia valorificării rezultatelor  cercetării

În ciuda dezbaterii perpetue cu privire la moralitatea protecției juridice a proprietății intelectuale, reglementări internaționale, europene și naționale protejează autoratul și rezultatele cercetării.

Art. 27 alin. 2 din Declaraţia universală a drepturilor omului (1948) :  Orice persoană are dreptul la protecţia intereselor sale morale şi materiale decurgând din orice creaţie ştiinţifică, literară sau artistică al cărei autor este.

Art. 15-1 lit. C) din Pactul internaţional referitor la drepturile economice, sociale şi culturale (1966) : Statele părţi la prezentul Pact recunosc fiecărei persoane dreptul de a beneficia de protecţia intereselor morale şi materiale decurgând din orice creaţie ştiinţifică, literară sau artistică al cărei autor este.

Art.1 din Legea proprietății intelectuale 8/1996 : (1) Dreptul de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, precum şi asupra altor opere de creaţie intelectuală este recunoscut şi garantat în condiţiile prezentei legi. Acest drept este legat de persoana autorului şi comportă atribute de ordin moral şi patrimonial. (2) Opera de creaţie intelectuală este recunoscută şi protejată, independent de aducerea la cunoştinţa publică, prin simplul fapt al realizării ei, chiar în formă nefinalizată.

Plagiatul și autoplagiatul au fost și sunt constant interzise, atunci când nu sunt considerate  chiar fapte de natură penală.

Art. 310 din Legea educației naționale 1/2011 : Constituie abateri grave de la buna conduită în cercetarea ştiinţifică şi activitatea universitară : a) plagierea rezultatelor sau publicaţiilor altor autori ; b) confecţionarea de rezultate sau înlocuirea rezultatelor cu date fictive ;

Art. 4 din Legea privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi inovare  206/2004 : (1) În sensul prezentei legi, următorii termeni sunt definiţi după cum urmează : […] d) plagiatul – expunerea într-o operă scrisă sau o comunicare orală, inclusiv în format electronic, a unor texte, expresii, idei, demonstraţii, date, ipoteze, teorii, rezultate ori metode ştiinţifice extrase din opere scrise, inclusiv în format electronic, ale altor autori, fără a menţiona acest lucru şi fără a face trimitere la sursele originale ; e) autoplagiatul – expunerea într-o operă scrisă sau o comunicare orală, inclusiv în format electronic, a unor texte, expresii, demonstraţii, date, ipoteze, teorii, rezultate ori metode ştiinţifice extrase din opere scrise, inclusiv în format electronic, ale aceluiaşi sau aceloraşi autori, fără a menţiona acest lucru şi fără a face trimitere la sursele originale.

Jurisprudența în materie, fără a fi abundentă, sprijină mai buna înțelegere a conceptelor utilizate :

– Un act efectuat în cursul unui procedeu de captare de date, care constă în stocarea informatică a unui extras compus din 11 cuvinte dintr-o operă protejată, precum și în imprimarea acestui extras se poate încadra în sfera noțiunii de   rep rodu cere  în  pa rte   în sensul  articolului  2  din  Directiva  2001/29  privind  armonizarea  anumitor  aspecte  ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională, dacă –  aspect care trebuie verificat de instanța de trimitere – elementele preluate astfel sunt expresia creației intelectuale  proprii  a  autorului  lor.  În  schimb,  același  act  nu   îndeplinește  condiția referitoare  la  caracterul  tranzitoriu  prevăzută la articolul  5  alineatul  (1) din  Directiva

2001/29 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională și, prin urmare, acest procedeu nu poate fi realizat fără consimțământul titularilor drepturilor de autor vizați. (CJUE C-5/08, Infopaq International A/S c./ Danske Dagblades Forening)

– O lucrare care nu este predominant originală, novatoare, fundamentală, ci e doar la nivel de   compi laţie  nu  p oate  fi  consi derată  surs a  unui  plagiat  . Originalitatea unei  lucrări este foarte rară şi gradul de originalitate depinde de genul lucrării analizate.  (Decizia Inaltei Curți de Casație și Justiție nr.8/2011)

BIBLIOGRAFIE

Cercetarea medicală

1.  WMA Declaration of Helsinki – Ethical Principles for Medical Research Involving Human

Subjects

2.  Convention for the Protection of Human Rights and Dignity of the Human Being with regard to the Application of Biology and Medicine: Convention on Human Rights and Biomedicine, Oviedo, 4.IV.1997

3.  Directiva 2005/28/CE a Comisiei – Directiva 2005/28/CE a Comisiei, din 8 aprilie 2005, de stabilire a principiilor și a orientărilor detaliate privind aplicarea bunelor practici clinice în ceea ce privește medicamentele experimentale de uz uman, precum și a cerințelor pentru acordarea autorizației de fabricație sau de import de astfel de produse

4.  Regulamentul (UE) nr. 536/2014 al Parlamentului European și al Consiliului, din 16 aprilie

2014, privind studiile clinice intervenționale cu medicamente de uz uman și de abrogare a

Directivei 2001/20/CE

Dubla întrebuințare

1.   Treaty on the Non-Proliferation of Nuclear Weapons (NPT)

2.   Convention  on  the  Prohibition  of  the  Development,  Production  and  Stockpiling  of

Bacteriological (Biological) and Toxin Weapons and on their Destruction

3.   The Biological Weapons Convention

4.   Chemical Weapons Convention

5.   Regulamentul (CE) NR. 428/2009 al Consiliului din 5 mai 2009 de instituire a unui regim comunitar pentru controlul exporturilor, transferului, serviciilor de intermediere și tranzitului de produse cu dublă utilizare

6.   Council Regulation (EC) No 428/2009 of 5  May 2009 setting up a Community regime for the control of exports, transfer, brokering and transit of dual-use items

7.   Guidance note —  Research with an exclusive focus on civil applications

8.   Guidance note —  Potential misuse of research

Protectia datelor personale

9.   Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European ș i al Consiliului din 27 aprilie

2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor)

10. Directiva   2002/58/CE   a   Parlamentului   European   ș i   a   Consiliului           din    sectorul

comunicațiilor publice (Directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice)

11. Directiva  2006/24/CE  a  Parlamentului  European  ș i  a  Consiliului  din  15  martie  2006 privind păstrarea datelor generate sau prelucrate în legătură cu furnizarea  serviciilor de comunicații electronice accesibile publicului sau de rețele de comunicații  publice și de modificare a Directivei 2002/58/CE

12. Guidance note —  Research on refugees, asylum seekers & migrants

Științe sociale si umane

1.   Research Ethics in Ethnography/Anthropology

2.   Guidance  Note  for  Researchers  and  Evaluators  of  Social  Sciences  and  Humanities

Research 2010

Legislaţie națională

1.   Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011

2.   Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi inovare

3.    Legea nr. 398/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 206/2004 privind buna

conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi inovare

4.   Legea nr. 319/2003 privind Statutul personalului de cercetare-dezvoltare

5.  Ordinul nr. 211/2017 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Consiliului  Naţional  de  Etică  a  Cercetării  Ştiinţifice,  Dezvoltării  Tehnologice  şi Inovării, precum şi a componenţei nominale a acestuia

6.  Ordinul nr. 6085/2016 privind constituirea Consiliului de etică şi management universitar şi aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Consiliului de etică şi management universitar

Standarde instituționale

1.   http://www.unibuc.ro/n/despre/Codul_de_etica_al_Universitatii_din_Bucuresti.php

Studii

2.   BARRETT, R. & Malcolm, J. (2006). ”Embedding plagiarism education in the assessment process”. International Journal for Educational Integrity, 2(1), 38–45

3.   HILLER, M. D. & Peters, T. D. (2005). ”The ethics of opinion in academe: questions for an ethical and administrative dilemma”. Journal of Academic Ethics, 3, 183–203