VALORILE CARE FUNDAMENTEAZĂ COMBATEREA ȘI SANCȚIONAREA
PLAGIATULUI
Problema plagiatului
intră în sfera deontologiei academice, adică ține de normarea conduitei și moralității
comunităților academice în virtutea unor valori, principii și standarde autoimpuse. Deși stabilirea acestor jaloane de moralitate academică
nu depinde în principal de consecințele acțiunilor, acestea sînt determinante
în judecarea și sancționarea
acțiunilor și comportamentelor
din lumea academică.
Din felul în care universitățile definesc și descriu plagiatul,
precum și din politicile lor de prevenire și sancționare a acestuia, rezultă cîteva principii
și valori ale deontologiei academice, la care aderă și
Universitatea din București:
– onestitatea și onoarea;
– echitatea (evaluarea fiecăruia
după propriile performanțe);
– originalitatea și creativitatea cercetării;
– excelența în predare și în procesul
de învățare.
Deschiderea
internațională
și multiculturală a universităților de astăzi a condus la înțelegerea
comparativă a
normelor deontologice. Lumea academică
a observat că practicile
acceptabile
ale citării și
onestității academice variază în funcție de disciplină, gen (discursiv) și
situație academică, dar și de la o cultură la alta. De aceea, este nevoie ca principiile și normele
deontologice, inclusiv
cele legate de plagiat și de conduita citării,
să fie
contextualizate și explicate
clar și în detaliu.
________________________
7 Tehnic vorbind, identificarea plagiatului într-o lucrare pune exact problemele măsurării oricărui fenomen care este alcătuit dintr-o mulțime de acte sau evenimente de același tip. În acest caz elementele constitutive pentru plagiat
sunt
idei, cuvinte, structuri de frazare, date, tabele sau metode preluate în lucrarea proprie fără citarea adecvată regulilor deontologice de cercetare științifică.
Desigur, prevenirea plagiatului este de preferat situațiilor de
concentrare pe
suspiciunile legate de acest tip de fraudă intelectuală. Precum în cazul oricărei maladii, însă, odată ce apare
un simptom este important ca
diagnosticarea să fie corectă. Răspunsul trebuie
dat
nu numai în termeni de alb și negru, de
”este”
sau ”nu este” ci, mai ales, de gravitatea încălcării regulilor de deontologie profesională. De aici decurg
și evaluările în legătură cu sancțiunile adecvate în cazul
în care
suspiciunile sunt întemeiate. Importanța acestui capitol în arhitectura generală a cursului
decurge, însă, și din considerente de prevenire a furtului intelectual de
tip
plagiat și prin descurajarea ideologiilor pro-plagiat care tacit sau explicit îl favorizează.
După cum vom vedea, fiecare dintre principiile care ghidează procedeele de recunoaștere a plagiatului poate avea o
funcție pozitivă
în demontarea pseudo-argumentelor menite să
îl tolereze sau favorizeze.
NORME ȘI PROCEDEE DE IDENTIFICARE A PLAGIATULUI
a) Principii8 de diagnosticare
a
gradului de
respectare a normelor de
bună conduită în cercetarea științifică
Aceste principii
sunt codificate la modul general în legi, dar și la nivel de
ghiduri de operare
specifice diferitelor țări sau comunități. Există
principii generale pentru toate
cele trei tipuri de fraudă intelectuală9 – prefabricare date, falsificare date și plagiat –, dar și principii
specifice fiecăruia dintre tipurile
menționate. În cazul de față ne vom referi strict la
principii și procedee10 valabile pentru evaluările legate de suspiciunile de plagiere în domeniul cercetării științifice din
România.
__________________________
8 Primele cinci principii sunt constitutive, legate de conținutul și forma operei analizate, iar ultimele două, 6 și 7,
sunt extrinseci, asociate fie cu modul de utilizare a lucrării în cauză, fie cu tehnica folosită pentru diagnosticarea plagiatului.
9 Codul
European de conduită pentru integritatea în cercetare elaborat de ALLEA (2017) menționează o listă de
nouă
astfel de principii (p.9): acuratețe-obiectivitate
și completitudine în examinarea violărilor sau suspiciunilor de abatere de la normele de bună conduită, evitarea conflictului de interese, formularea unor concluzii ale investigației,
confidențialitate pentru protejarea celor care fac investigația, protejarea instituțională a denunțătorilor, transparența
publică a
procedurilor de evaluare, buna-credință a
tuturor părților implicate în evaluare, corecta informare a
celor
suspectați de plagiat asupra analizelor care îi privesc, sancționarea proporțional cu gravitatea faptei, prezumpția de nevinovăție a celor suspectați de plagiat până la proba contrarie.
10 Codificarea pe care o propunem derivă nu numai din literatura de specialitate ci și, direct, din experiența
acumulată de autorii capitolului în evaluarea diferitelor lucrări de cercetare suspecte de plagiat în cadrul comisiilor
de etică din care au făcut sau fac parte, CNTDCU, CNE etc.
1. Plagiatul
este cu atât mai sever11 cu
cât:
a. este marcat în mai mare măsură de intenționalitate și nu decurge din
simplă necunoaștere a
regulilor de
bună conduită științifică sau din simple erori materiale de
redactare;
b. acoperă o mai
mare
pondere din formele de
prezentare
a
operei
analizate
(cuvinte,
paragrafe,
pagini,
tabele, grafice );
c. încărcătura de idei originale preluate fără recunoașterea adecvată a sursei este mai mare în arhitectura
lucrării, iar acestea sunt localizate în mai mare măsură
în introducere, concluzii sau alte
secțiuni ale lucrării destinate în mod special
contribuțiilor specifice autorului;
d. manifestă în mai mare măsură un caracter repetitiv în seria lucrărilor semnate de
autorul
suspectat de plagiat.
2. Logica de tip compensatoriu nu este indicată în diagnosticarea plagiatului. Concluzia
finală a analizei nu decurge din ”suma aritmetică” a
părților sau componentelor conforme și a celor
neconforme cu deontologia științifică în cadrul
lucrării
evaluate.
3. Plagiatul de text care incorporează idei pretins a fi minore de către autor sau de către apărătorii săi este tot plagiat de marcă stilistică în redactare. Desigur, evaluarea acestui
gen de abatere de la normele de bună conduită se va face și prin luarea în considerație a
volumului de text preluat în sistem bloc sau cu păstrare a structurilor de frazare, dar cu
”mozaicarea” paragrafelor preluate ilegitim prin înlocuirea unor cuvinte, sintagme sau
propoziții.
4. Lipsa legislației de ”azi” la data când a fost publicată lucrarea analizată nu constituie un
argument justificativ pentru plagiere. Comunitatea științifică românească, prin elitele ei
veritabile a fost în permanență conștientă
de exigențele de bună practică în domeniu.
Dovadă clară în acest sens este viabilitatea lucrărilor
pe care aceștia le-au semnat în
diferite etape istorice ale României moderne.
5. Recunoașterea plagiatului
nu se poate reduce la o simplă raportare de procent de text cu
mare similitudine cu alte texte de pe internet, detectat ca atare prin softuri specializate.
____________________________
11 Criterii similare în identificarea severității plagiatului sunt adoptate și în abordarea propusă de către Universitatea
Rutgers (http://academicintegrity.rutgers.edu/academic-integrity-policy/levels-of-violations-and-sanctions/, consultat la 28 septembrie 2017)
Folosirea simultană cu înregistrările de similitudine de text a evaluărilor de conținut,
privitoare la idei
preluate neadecvat sub aspectul modului
de citare, este
obligatorie.
6. Componentele cunoașterii
comune
nu
intră strict sub incidența principiilor de
deontologie anterioare.
a. Acest
principiu, însă, nu poate fi considerat
ca bază pentru
ideologiile
care consideră că formulările
interpretative asupra unor evenimente
istorice, acte normative sau regularități științifice pot fi preluate
oricum, fără citările adecvate. Aceste interpretări au o încărcătură de originalitate
dată
cel puțin de modul de frazare, care face ca preluarea lor fără
recunoașterea adecvată
a sursei să poată duce tot la
o culpă de plagiere.
b. Atunci când preluarea dintr-o sursă de cunoaștere comună este masivă și aduce o contribuție importantă la lucrarea
proprie, citarea
ei
corectă se
impune. Altfel textul poate
fi considerat plagiat 12.
7. Gravitatea actului de a plagia este dată nu numai de caracteristicile anterior menționate
legate de modul în care a fost realizată opera cu fraude de tip plagiat. Contează în evaluare și modul în care este utilizată de către autor lucrarea respectivă. Folosirea ei
pentru a aduce avantaje materiale sau de promovare
profesională autorului
este o circumstanță agravantă în diagnosticarea
abaterii de la normele de bună conduită științifică.
În legătură cu fiecare dintre cele șapte principii anterior menționate
s-au dezvoltat
ideologii specifice pro-plagiat, în totală contradicție cu litera și spiritul cerințelor de bună
practică pe care acestea le incumbă. Este vorba de ideologii mai mult sau mai puțin articulate, prezente, însă, din plin în dezbaterea publică din România, în special după devoalarea unor
cazuri de plagiat, de diferite tipuri și extensii,
la nivelul elitei puterii (Victor
Ponta, Gabriel Oprea, Petre Tobă, Laura Codruța
Kovesi). Cel mai frecvent a fost adoptată ideologia „așa era
pe
vremea când am scris eu teza de doctorat, nu erau legile de azi”. În aceeași linie de discurs pro-
_____________________
12 ”Note, finally, that when you draw a great deal of information from any single source, you should cite that source
even if the information is common knowledge, since the source (and its particular way of organizing the information) has made a significant contribution to your paper” (Harvey, 2008: 14).
plagiat sunt și formulări de tipul: „am preluat numai informații banale, fără valoare de
originalitate”,
„softul folosit în analiză nu
a indicat decât 5% din lucrare suspectă
de plagiat”
etc.
Întrebări: Care dintre principii vă pare a fi de maximă importanță în diagnosticarea plagiatului?
Care dintre principii
vă pare a fi mai puțin adecvat în identificarea plagiatului? Ce principiu
ați mai adăuga la cele șapte?
b) Norme de identificare a plagiatului
Prezentarea de
mai jos nu reia în detaliu întreaga
listă de procedee specificate pentru aplicarea
operațională a principiilor menționate în secțiunea anterioară13. Detaliem în acest caz numai câteva dintre
procedeele
care
ne
par a fi de maximă utilitate în operaționalizarea principiilor
prezentate
în secțiunea anterioară.
Câte
cuvinte succesive, preluate ca atare, fără
citarea de
rigoare, constituie act
de plagiat?
Pentru spațiul academic american, un cunoscut
autor de metodologie sociologică indică pragul
de opt cuvinte (Babbie, 2015).
În genere, în spațiul academic românesc sunt evitate astfel de praguri
cantitative.
Regula relativ simplă
poate stabili ca limită maximă numărul de cuvinte care poate fi
ținut minte pe dinafară de către o persoană
obișnuită specializată
într-un
anume domeniu. (Probabil că pentru științele
socio-umane pragul
respectiv
este undeva la maximum
15-20
de cuvinte).
Desigur
practica de a lucra cu formulări fixe,
standardizate, diferă de la
domeniu la domeniu și trebuie
avută în vedere.
__________________________________________
__________________________________________
13 Lista lor de detaliu este disponibilă la http://www.contributors.ro/administratie/educatie/spre-o-diagnoza-
integrata-a-plagiatului/ și o formă ușor
modificată a
textului respectiv este în curs de publicare pe site-ul Consiliului
Național de Etică.
Toleranță la plagiatul de tip mozaic (înlocuire
de cuvinte în cadrul
unui bloc de text)?
|
Greu
de pus, în acest caz, o limită de
număr de cuvinte ca în cazul de
mai
sus. Contează numărul
de paragrafe preluate
în stil plagiat mozaicat,
conținutul textului etc. Absența ghilimelelor
în astfel de cazuri duce
la texte în care nu
mai știi cine este autorul.
|
Judecare prin procent de text plagiat din total lucrare sau...?
|
Stabilirea unei limite convenționale
de text care poate fi
plagiat (4%,
5%, 6%......) este complet contraproductivă din
punct de vedere academic.
Este un mod de a ignora
faptul că: ideile plagiate sunt mai importante decât numărul de cuvinte furate;
același
procent aplicat la
totaluri foarte diferite
de 100, 200, 300... de pagini duce la număr
de pagini foarte mare pentru care se acordă ”iertarea de plagiat”.
|
Interpretarea
textului normativ
poate fi plagiată fără
rezerve
pentru că „este
normativ”?
|
Nu. Interpretarea textelor
normative este
o operațiune intelectuală
individuală prin conținut
și prin frazare. Același raționament este
de adoptat și în cazul
interpretării evenimentelor istorice sau al
descrierilor geografice care nu sunt strict standardizate.
|
Firul inconsistențe lor duce la
o bună diagnoză
|
Citările în variante
bizare gen ”Apud Stiglitz Joseph” sau ”Apud Bary
Buzan” (ca nume
de
autori, cu apud
cu tot) sunt un astfel
de fir
(Șercan, 2015).
Amestecul de stiluri de editare în același text (APA, HARVARD etc.)
poate fi un indicator de plagiat.
|
Întrebări: Ar fi utilă, în spațiul
universitar românesc, adoptarea unor praguri de tipul „o lucrare
este plagiată dacă are x% text preluat fără citările de rigoare”? Ar fi util,
pentru același spațiu să
fie stabilită o limită de
cuvinte succesive care pot fi
preluate ca atare, fără citarea de rigoare?
Identificarea
caracterului
intențional al
plagiatului
o Plagierea
modurilor
de
interpretare: parafrazările
preluate
incorect,
cheie de
maximă eficiență
în recunoașterea caracterului intențional al plagiatului. Cum probabilitatea
ca doi autori diferiți să parafrazeze identic sau în formulări foarte
apropiate
(printr-un set de formulări care nu se pot ține minte cu ușurință)
opera unui al treilea autor este foarte mică, rezultă
că plagierea unei astfel de formulări
perifrastice este
probă
convingătoare de intenționalitate în
plagiat.
o Falsitatea motivației de necunoaștere a regulilor de citare ca
sursă de plagiat
neintenționat poate
fi ușor demontată dacă în cadrul aceleiași lucrări suspecte de plagiat apar și citări corecte (cu sursă bibliografică, pagină, ghilimele de marcare a
textului preluat)
și incorecte. Este
evident că același autor
nu poate fi, în același timp,
și informat și necunoscător al
regulilor de redactare corectă.
c) Procedee de identificare a plagiatului
Tehnologiile/programele
automatizate de
detectare
a
plagiatului (Turnitin,
iThenticate, Grammarly,
Plagscan etc.).
Evident că mijloacele
automatizate,
programele și platformele computerizate,
nu pot stabili decât asemănările la nivelul exprimării lingvistice
(coincidențe la nivelul unor frazări mai ample).
Ele nu pot detecta plagiatul de
idei ori metode de analiză, de exemplu, ori (auto)citările
indirecte și parafrazările care nu implică ghilimele. (Uneori, nu sunt remarcate nici diferențele
între citate și preluări ilicite de
texte.) De aceea este necesară
evaluarea acestor
rezultate preliminare de către specialiști ai domeniului respectiv, care pot judeca felul în care lucrarea
respectă normele specifice
de conduită a citării. Chiar dacă nu pot înlocui evaluarea umană,
mijloacele computerizate fac munca de detectare a plagiatului
mai ușoară și
mai
precisă.
Indicii sesizabile prin
vigilența specialistului
o Recunoașterea unei
surse
necitate;
o Incompatibilitatea lucrării cu nivelul
de competență profesională și lingvistică a
autorului lucrării;
o Schimbările de „voce”, registru discursiv, stil ori abordare pe parcursul aceleiași
lucrări;
o Lucrarea nu respectă tematica, obiectivele, metodologia și structura convenite ori
anunțate;
o Similarități între textele unor autori diferiți la nivelul idiosincrasiilor,
excentricității ori greșelilor atipice;
o Căutarea personalizată prin search engines a
unor frazări particulare, inedite ori stranii;
o Verificarea directă, față în față cu autorul, a gradului
de familiarizare cu ideile,
noțiunile și informațiile
vehiculate în textul suspect
de plagiat;
PLAGIAT
ȘI / SAU PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Se produce, adesea, confuzia între
Plagiat și încălcarea Dreptului de proprietate intelectuală.
Cadrul legislativ și jurisprudențial evocă și consemnează
situația complexă a acestui
tip
de drept, situație produsă și
de modul în care
este observată, consemnată, încadrată proprietatea
intelectuală.
Plagiatul nu
este numai
o folosire ilicită a textului altcuiva. Este și o acțiune de apropriere (de luare
în
posesie
în mod fraudulos),
de certificare
incorectă
a
propriei
performanțe intelectuale, de
obținere ilicită, incorectă a unor foloase (punctaj academic, acces la un post didactic superior, obținere de grant-uri), de edificare a prestigiului în sfera publică (cu foloase,
uneori invizibile), de vătămare, de agresiune psihică (nu odată cei/cele care au
fost plagiați și, din diverse motive, nu reacționează legal, suferă traume mergând până
la autoexcluderea din corpul
profesional,
academic sau, mai rar, gesturi extreme).
O problemă inițială în anatomia plagiatului e stabilirea calității de
Autor a textului în cauză. Al cui este textul? Noi suntem obișnuiți să credităm, din start, ca Autor numele înscris pe
un text.
Nu mereu acest lucru e certificat și de aceea multe dintre
cazurile de plagiat, mai
complicate după
apariția Internetului, au pus în lumină exact această problemă. Cum spune
Michel Foucault („Ce este un autor?”), Autorul este subiectul procesului de
atribuire a acestei calități.
Raportul de
atribuire stă la baza
stabilirii calității de
Autor, de “proprietar”, și a încadrării
sale în sistemul juridic din
punctul de vedere al drepturilor
sale de proprietate. Cazurile de malpraxis academic, astăzi, au ajuns să
includă texte publicate cu pasaje plagiate
cu/din autori inventați sau
generate
pe computer
cu autori fictivi.
Pentru relația didactică, importantă este, dincolo
de stabilirea calității de Autor, dincolo
de “învățarea” regulilor citării corecte, înțelegerea de către Student a procesului prin care a fost
creat acel element de cunoaștere reprezentat de ideea, pasajul, textul citat/preluat. Acest lucru e
cu
atât mai important în epoca proliferării interdisciplinarității, remixării, amestecării (mash-up), a preluărilor incerte de tip parafrază. Studenții au nevoie
să înțeleagă Citarea și Plagiatul ca
“literacy practices”
(Valentine,
2006:
106,
în
Haviland, Mullin,
2009:
159),
nu
ca simple
“reguli”,
“norme” academice.
Tipologia plagiatului include forme diverse de luare
în posesie ilicită, incorectă a textului altcuiva. Studentul
le cunoaște extrem de puțin. El trebuie prevenit în ce privește folosirea
în scopuri de certificare a propriei
performanțe academice.
Pe
majoritatea site-urilor universităților există multe documente privind codurile
de etică, procedurile
și sancțiunile corespunzătoare, dar puțin despre
citare
și rolul ei în susținerea
cunoașterii. Studenții vin în
universitate foarte puțin echipați
cu cunoștințe în domeniu.
Să mai observăm că Plagiatul este o caracteristică
a culturii Euro-Americane bazate pe tipar, originalitate individuală
și comodificarea ideilor
în capitalism. Culturile
asiatice includ foarte puțin acest lucru. (McLeod 2001: 42) Centrarea problematicii pe ideea de Autor este esențială
pentru a înțelege de ce practicile contemporane de împrumutare proliferează și extind domeniul
dreptului de proprietate intelectuală.
Dificultate:
Complexitatea definirii faptei (“plagiat”)
și a făptuitorului (“plagiator”)
în raport cu
consecințele reflectate de deciziile academice. Scuza că noțiunea de “plagiat” nu era
definită și incriminată de
Legea 206/2004 e
înlăturată de
prevederile, încă din 1956, ale Legii dreptului de
autor (azi Legea 8/1996
cu modificările ulterioare).
Temă
de reflecție: De ce un plagiat
comis odată, pune o pecete morală (aproape) definitivă
pe persoana plagiatorului? Ca și în cazul unui criminal, poți fi plagiator pentru totdeauna? Pe
ce bază? Poți spune
“fost plagiator” dacă persoana nu
a repetat fapta?
a) Ce este
Proprietatea intelectuală?
Inițial, termenul se referea la
creațiile intelectuale din domeniile tehnice. Ulterior, el
include și pe cele din artă și literatură. Cele
mai cunoscute trei forme
de proprietate intelectuală au
fost înregistrate încă
din Renaștere: copyright, patent, marcă.
Organizația Mondială
a
Proprietății
Intelectuale (OMPI)14 definește
proprietatea
intelectuală
astfel:
„Proprietatea
intelectuală se referă
la creațiile minții: povestiri, muzică, artă, cuvinte și semne, spectacole.”
Acestea sunt
“vizibile” numai prin aducerea la
cunoștință publică, fapt care
permite, astfel, protecția Autorului și
a creației
sale.
Aceste creații, conform OMPI, sunt protejate de legi privind copyright-ul, patentele,
brevetele,
mărcile, competiția
incorectă.
Într-o
accepție
extinsă, „prin proprietate intelectuală înțelegem drepturile asupra
creațiilor intelectuale din domeniile
științific, literar și artistic, pe
de o parte, și domeniul industrial, pe de altă parte, la care se adaugă drepturile
asupra semnelor distinctive.”
(CIRCA
2013:11)
Una
dintre dificultățile privind legiferarea proprietății în unele domenii privește
lipsa suportului material al acesteia
sau stabilirea calității de Autor.
Dificultate:
Modul variabil de definire
a Plagiatului
în relație cu
calitatea de Autor.
Temă de reflecție: Extinderea domeniului proprietății intelectuale are consecințe asupra definirii
calității de Autor?
b) Ce este
Dreptul
de proprietate
intelectuală?
Acest drept e prevăzut de legile privind proprietatea care permit
creatorilor de opere să
fie proprietarii acestora.
Drepturile de proprietate intelectuală, ca și celelalte drepturi de proprietate, îi permit
creatorului sau proprietarului unei opere protejate prin dreptul de autor,
al unei mărci, al unui
14 OMPI își are originea în adoptarea Convențiilor de la Paris – 1883 și Berna – 1886, fundamentale pentru
legislațiile
naționale privind dreptul de autor. În forma actuală, OMPI datează din 1970.
brevet de invenție
etc. să beneficieze de pe urma muncii sau
investiției sale. Ele sunt
prevăzute
în
Art.27
al Declarației Universale a Drepturilor
Omului.15
Ca orice drept de proprietate și cel de proprietate intelectuală poate fi cumpărat, vândut
sau
subiect de acordare
a licenței.
Principalele
drepturi de proprietate intelectuală sunt: copyright-ul, patentele, mărcile
înregistrate, drepturile
de design, de baze de date.
Protejarea acestor drepturi permite punerea în valoare a potențialului creator, afirmarea sa
și asigură corect dezvoltarea socio-economică. Într-o formulare
practică, „Caracteristica comună
care e în spatele
fiecărei legi de proprietate intelectuală constă în a da proprietarilor dreptul de a-i
împiedica pe alții să le ia creațiile.”16
Proprietarul
acestui drept este
persoana în măsură să le comercializeze.
Copyright-ul protejează operele expresive (filme, muzică, literatură ș.a.). Mărcile
înregistrate sunt mărcile puse pe bunuri pentru a le distinge
de alte bunuri, prin identificarea
producătorului
sau distribuitorului. Patentele
protejează invențiile.
Dificultate:
Domeniul drepturilor de proprietate prezintă zone încă instabile în
epoca digitală.
Temă de reflecție: Când este comis un act de
plagiat în Cercetare, legislația academică
asigură
satisfăcător baza
deciziilor Comisiilor de
etică și de Etică
a Cercetării ale universităților din
România? Ce lipsește, ce este inadecvat, ce este greșit? Cum trebuie evaluat impactul în
comunitatea academică?
Exemplificare de caz
Autorul X predă un articol revistei de specialitate spre publicare. Semnează cu această ocazie declarația că deține dreptul de autor.
Articolul apare. Revista primește o sesizare din
partea autorului
Y, care susține că articolul preia, fără acordul său, pasaje extinse, necitate,
dintr-o cercetare, publicată, la care lucraseră amândoi. E un plagiat? E o încălcare a dreptului de
autor? E fals în declarații? A fost lezat dreptul de proprietate intelectuală? Răspuns:
da, la toate întrebările.
Încălcarea
drepturilor
de autor
Dacă sunt preluate
identic texte sau fragmente de
text din una sau din mai multe opere
aparținând aceluiași autor sau unor autori diferiți, în modalitatea copy-paste, dar
cu
menționarea faptului preluării, prin delimitarea clară a textului preluat de textul care constituie
o creație
intelectuală proprie
și cu indicarea operei-sursă, nu poate fi săvârșită fapta de
plagiat,
dar poate fi săvârșită fapta de încălcare a dreptului de autor, dacă nu sunt respectate dispozițiile art. 33 privind condițiile de utilizare a unei opere
aduse anterior la
cunoștința publicului, fără
consimțământul prealabil
al autorului și
fără plata unei remunerații.
În
acest
caz,
așadar, nu
este plagiat,
dar se săvârșește fapta de
contrafacere a
dreptului de autor
(v. FLOREA 2016).
Dreptul de
autor
conferă titularului „dreptul patrimonial exclusiv de
a decide dacă, în ce
mod şi când va fi utilizată opera sa, inclusiv de a consimţi la utilizarea operei de către alţii’’ (art.
12 din Legea nr.
8/1996).
Comparație:
PLAGIAT
SIMULTAN CU ÎNCĂLCAREA PROPRIETĂȚII INTELECTUALE: Pretinderea calității de autor
asupra unei creații
originale a unui alt
autor, protejată de drepturi de
proprietate intelectuală
De exemplu: includerea într-o
carte semnată
de
mine a unor idei, metode sau formulări
originale dintr-o
carte a altui autor
(I. Ionescu), pentru care Editura SRL are drepturi
de proprietate intelectuală.
Prin difuzarea cărții
mele, am încălcat atât
calitatea morală
de
autor a lui I. Ionescu, cât și drepturile
de proprietate cumpărate
anterior de Editura SRL de la I. Ionescu.
BIBLIOGRAFIE
1. ALLEA. (2017). The European Code of Conduct for Research Integrity (ALLEA Ed.).
Berlin: ALL European Academies.
2. BABBIE, E. R. (2015). The practice of social research: Nelson
Education.
3. CARROLL,
J. A
handbook
for
deterring plagiarism in higher education.
Oxford:
OCSLD,
2007.
4. CIRCA,
Adrian (2013).
Protecția drepturilor intelectuale. Actualități
și
perspective.
Universul juridic, București
5. FLOREA
Simona,
„Plagiatul și
încălcarea drepturilor
de
autor”,
juridice.ro,
20
septembrie 2016
https://www.juridice.ro/467536/plagiatul-si-incalcarea-drepturilor-de-autor.html (autoarea își exprimă puncte de vedere
argumentate pe legislația specifică, face propriile
interpretări, dar, corect, adesea citează și
punctele de vedere contrare)
6. FLORESCU, Marian. „Plagiatul. Scurte
consideraţii”.
7. FLOWERDEW, J., & LI, Y. (2007). ”Plagiarism and second language writing in an
electronic age”. Annual Review
of Applied Linguistics,
27, 161-183.
8. HARVEY, G. (2008). Writing with Sources. A guide for students. 2nd. Indianapolis, Ind:
Hackett Pub. Co.
9. HAVILAND, Carol
Peterson,
MULLIN, Joan A. (2009).
Who
Owns This
Text?
Plagiarism, Authorship, and Disciplinary Cultures, Utah University Press (citatul e din
Valentine, Karen. 2006. “Plagiarism as literacy
practice: Recognizing and rethinking ethical
binaries”.
College Composition and Communication 58 (1):
89–109.)
10. MAURER, Hermann, F. Kappe, Bilal Zaka. ”Plagiarism – A Survey.” Journal of Universal
Computer Science,
vol.
12, no. 8 (2006), 1050-1084.
11. MUKHTAR, Nasiru, Journal of Politics and Law 6, no. 2 (2013), (http://www.questia.com/read/1P3-3089447481/nature-and-scope-of-intellectual-
12. SANDU, Dumitru.
(2016). Plagiat
masiv,
intenționat,
cu complicități
multiple.
intenționat-cu-complicitați-multiple/
, consultat septembrie 2017).
13. SEUCAN, Andreea Pavel (2015). Drepturile morale și drepturile patrimoniale de autor, ed.
a II-a rev.,
Universul juridic, București
14. ȘERCAN,
E. (2015). TOBĂ DE CARTE. 250 de pagini din teza de doctorat
a ministrului de Interne, Petre Tobă, sunt copiate din alte lucrări. Press One (https://pressone.ro/toba- de-carte-250-de-pagini-din-teza-de-doctorat-a-ministrului-de-interne-petre-toba-sunt- copiate-din-alte-lucrari/, consultat
septembrie 2017) (v. și ȘERCAN 2017, Fabrica de doctorate sau Cum se
surpă fundamentele unei
nații.
București:
Humanitas)
15. Harvard College Handbook for Students. Faculty of Arts and Sciences. University of
Harvard.
16. ”Plagiarism ”.
Academic Integrity at MIT.
A
Handbook
for
Students. Massachussets
17. ”Plagiarism”.
Hixon Writing
Center,
Caltech (California
Institute
of
Technology).
19. ”What Is Plagiarism?” Office of Community Standards. Student Affairs. University of
Stanford.
https://communitystandards.stanford.edu/student-conduct-process/honor-code- and-fundamental-standard/additional-resources/what-plagiarism
20. „Ghid
împotriva plagiatului”.
Centrul de Cercetare
în
Etică
Aplicată. Facultatea
de
Filozofie, UB.
http://www.unibuc.ro/depts/limbi/literaturi_orientale/docs/2014/oct/16_09_46_47Ghid_i mpotriva_plagiatului.pdf
21. „Ghid împotriva
plagiatului”. Facultatea
de Jurnalism și Științele Comunicării,
UB.
22. „Regulament
privind activitatea profesională a studenţilor din facultatea de limbi
şi literaturi străine”, Art. 24-28 și Anexa 1. FLLS, UB. http://lls.unibuc.ro/wp- content/uploads/2014/01/Regulament-privind-activitatea-profesionala-a-studentilor.pdf
23. ”Study Skills and Training. Plagiarism”. University of Oxford.
24. HG nr. 681/2011 privind aprobarea Codului studiilor universitare de doctorat (modificată și completată prin HG nr. 134/2016)
25. Legea nr. 206/2004 privind buna
conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea
tehnologică şi inovare
26. Legea nr. 319/2003
privind Statutul personalului de cercetare-dezvoltare
Pentru cazuistica din diverse domenii
referitoare la Plagiat, v. PlagiarismToday.com și articolele lui Jonathan Bailey.
No comments:
Post a Comment